Medicul Valentin Neagu, care a fost de gardă atunci când adolescentul de 16 ani a venit la Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu, a încercat să explice situația într-o postare pe Facebook, susținând că nu a acceptat să își depășească anumite competențe și să își asume riscul ca pacientul să decedeze pe masa de operație. Acesta susține că vina aparține întregului sistem: „Garda unui medic in spitalul Județean Târgu Jiu :
Cazul unui copil de 16 ani cu patologie complexă (diferite boli) , se prezintă la UPU.
-ești solicitat la consult și îl efectuezi imediat
-constați că acesta este insuficient investigat și soliciți un tomograf.
Se pune diagnosticul unei afecțiuni ce necesită intervenție chirurgicală ( intervenție care nu se poate realiza imediat bătând din palme, necesită pregătire preoperatorie).
Copilul are stare stabilă, merge singur la pat, este stabil cardiac și respirator, nu îi este pusă viața în pericol.
Copil fiind, la 16 ani, se încadrează în specialitatea de chirurgie infantilă.
-Soliciți transferul la Craiova, cel mai apropiat spital cu medici de chirurgie infantilă de garda.
Spitalul ia legătura și SE APROBĂ transferul.
Acum încep problemele :
– NU ESTE AMBULANȚĂ CU MEDIC LA TÂRGU JIU. Aflăm ca vine de la Craiova echipaj corespunzător .
-nu mai avem medici de chirurgie infantilă pentru a se ocupa de aceste cazuri din Târgu Jiu (scriu cazuri deoarece au fost, sunt și vor mai fi, nu putem impune bolilor să nu afecteze cetățenii din Târgu Jiu)
– nu avem medic de neurochirurgie pentru urgențe
-nu avem medic de chirurgie plastică
-nu avem medic cardiolog (nici medic de cardiologie infantilă) de gardă
-nu avem medic de chirurgie toracică.
Toti cei enumerați mai sus fiind necesari în urgență (ce facem fără ei în cazul unui accident?), iar lista cu ,,nu avem devine îngrijorător de lungă”.
Se întârzie peste 3 ore transferul pacientului și acesta face complicații care se datorează unei patologii mai complexe ( alte boli pe care copilul le are).
Sosește ambulanta de la Craiova, dar este prea tarziu.
Copilul este netransportabil și în curând decedează.
Ca medic, cu ani de experiență, cu mii de cazuri ajung in situația să mă întreb:
– să îl operez, depășindu-mi competența, riscând sa evolueze nefavorabil, să fiu acuzat că l-am operat nefiind de specialitate și că nu l-am trimis la Spital cu medici de chirurgie infantilă?
– Să solicit transferul pacientului către Spitalul cu medici de chirurgie infantilă sperând să-i cresc șansele la viață?
Am ales a două varianta.
Ca medic cu ani de experiență, cu ani în care m-am dedicat complet meseriei mă întreb:
– mie mi se datorează situația Serviciului de Ambulanța Gorj?
– mie mi se datorează lipsa cadrelor medicale de specialitate din acest Spital?
Mă întreb după ani de experiență și mii de cazuri, mie mi se datorează această lungă listă cu ,,nu avem?”
Mă gândesc după atâția ani de experiență și mii de cazuri: de ce am ales această meserie, iar răspunsul vine în ochii pacienților mei, cei cărora am putut să le mai dau șansa de a-și strânge în brațe familiile, în ochii copiilor care și-au luat părinții sau bunicii acasă bucurându-se din nou de viață, bucuria din ochii pacienților mei.
Dar ce facem cu această listă lungă de ,,nu mai avem”, care iată, ne răpește șansa la viață?“.
Băiatul de 16 ani era crescut de sora lui, deoarece părinții săi au murit într-un teribil accident când el avea doar 3 ani. Copilul se afla în mașină cu părinții și a supraviețuit.
Sora băiatului spune că l-a implorat pe medicul Neagu să îl opereze și că semnează că își asumă toate riscurile, dar medicul a refuzat.