Daniel Ştefan, un suporter al Universităţii Craiova, a postat un mesaj amuzant pe un grup pe Facebook dedicat celor care iubesc echipa din Bănie.
„Domnule Rotaru…
Mîine va fi iar zi de meci.
Și voi urma din nou tipicul obișnuit dintr-o zi în care evoluează ȘTIINȚA.
Voi pune iar 3 cuburi de zahăr în cafea în loc de unul.
Voi bate nevasta la cap dacă mi-a călcat tricoul „de meci”. Apropo de tricou, este de culoare gri, este ros la guler și la mîneci, că are 5 ani săracul, dar nu renunț la el nici dacă m-ar face soacra unic moștenitor.
Imi voi pregăti și cîinele de meci.
Știu suporterii de el, iar în zi de meci este cel mai răsfățat.
Soția se va baricada în sufragerie și îmi va lăsa bucătăria liberă, fără să comenteze că îi afum pereții.
Imi voi lua 2 pachete, știind că nu îmi vor ajunge.
Voi face ca trenul în fața televizorului, cu riscul ca vecinii să îmi bată în ușă, prilej cu care îi voi spune vecinei de la 5 să își caute bărbat, iar pe preotul dinamovist de la 3 să îl trimit la Dracu.
Voi fuma 3 țigări în ultimele 5 minute.
Voi aștepta să treacă 2 ore după fluierul de final pentru ca tensiunea să revină la normal.
Voi privi și reluarea meciului după 12 noaptea, nu de alta dar de mic îmi plăceau filmele gen thriller. Bine, soția va spune că sînt masochist, dar ea ce știe, că doar nu le are cu fotbalul.
Dimineața de după meci voi primi ironii de la colegi, cea mai blîndă fiind „cît mai costă prazul la Craiova”.
Voi înghiți în sec si voi răbda.
Și voi aștepta următorul meci.
Din nou, din nou și iar din nou.
Pentru că iubesc ȘTIINȚA.
Nu am murit pe 3 august anul trecut.
Nici după Tbilisi.
Nici după Laci.
Și, chiar dacă aș da colțul, v-aș bîntui încă 31 de ani.
Pentru că s-au făcut 31 de ani.
Și mi-a cam ajuns.
Și nu sînt singurul…
Respectele mele, domnule Rotaru.
Și să dea Dumnezeu să bem un vin de Odobești în primăvara viitoare.
Mingea este la dumneavoastră“.