Cu toții avem câte un prieten care vorbește colorat. Exagerat de colorat. La fiecare trei cuvinte zice „p**a mea”. Are o relație deosebită cu organul în cauză, este partea sa preferată din tot corpul, tot ce contează pentru el din anatomie se găsește acolo. Când te întâlnești cu el pe stradă începe să povestească tare și răspicat, să audă toți cei din jur, acoperă cu vocea sa pe toată lumea: „Coae, am f***t-o pe una aseară…! Bă’ era bună cu spume. Am dat în ea până dimineață, să-i ajungă până de revelion! P**a mea a fost super-tare, m-am îmbătat, am băgat zece beri, ea a băut și ea de-a stins, s-a făcut p**a, ne-am tras-o până dimineața…”… și așa mai departe.
Ei bine, nu vrei să te întâlnești cu respectivul atunci când ieși la plimbare cu copilul!
Te reperează de la un kilometru și începe să urle după tine „Coae! Bah! Stai în p**a mea!”. În momentul ala îngheți. Deja, toată lumea se uita când la el, când la tine, iar copilul întreabă: „Cine e nenea?”. Nu mai ai de ales. Te întorci și-i arunci rapid, ca nu cumva să mai poată zice ceva: „Salut, bă’! Uite-s cu al mic la plimbare”, și-l scoți pe copil în față să-l vadă bine ca să se abțină de la poveștile obișnuite.
Dar el nu are rețineri și începe: „Frațică, în p**a mea, nu-i de bine, mi-e rău. Am beut azi-noapte până m-am făcut p**a! Am adus o pi**ă acasă și i-am tras-o și cred că am luat ceva. Parcă mă ustura așa oțâră când mă piș … p**a mea… Bah și mi-e rău, mă doare capu’ c-am avut și niște vin de ăla de țară și nu prea era cum trebuie la gust”.
Încerci să-l faci să tacă, îi zici că aude copilul, dar el nimic: „Lasă coae că nu știe el, e mic, nu înțelege”. Și-și aprinde o țigară, iar ăla micu’ îl întreabă: „Auzi, da’ de ce fumezi?” „De plăcere! Tac’tu nu mai fumează? Ehei, nu mai fumează că nu-l lasă mă-ta!”. Îți vine să-l iei la palme, dar te abții și inventezi ceva și zici că trebuie să pleci.
„Bine coae, hai că ne mai vedem! Uite-l și pe frate-miu, mă duc să-i cer niște bani! Hai, v-am pupat!” Și pleacă grăbit urlând după frate-su: „Coae! Bă’! Coae, stai mă așa !”
Și rămâi zăpăcit și ușor rușinat, iar al mic te trage de mânecă și te-ntreabă: „Tati, și pe nenea ăla tot „coae” îl cheamă?!”
• Adrian Drulă
Un comentariu
Super tare! Sunt destui din astia care cred ca spunand asemenea vorbe :”de duh” is mai scmecheri sau blazati. Chiar daca afiseaza o imagine de duri, barbatii ascund si ei numeroase frustrari si nesigurante.Oricum, faina scrisa istorioara!