Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” a făcut o prezentare a peștelui iepure, care îi terorizează pe turiștii care ajung în Grecia: „În ultimele zile, numeroase articole din presa internațională au atras atenția asupra prezenței peștelui-iepure (Lagocephalus sceleratus) în apele Greciei. Deși titlurile sunt adesea spectaculoase, realitatea merită privită cu calm și din perspectivă științifică.
Originar din regiunea Indo-Pacifică, acest pește a pătruns în Marea Mediterană prin Canalul Suez și și-a extins rapid arealul în ultimele decenii. Astăzi, specialiștii îl consideră una dintre cele mai problematice specii invazive din estul Mediteranei, deoarece afectează ecosistemele locale și activitatea pescarilor.
Denumirea populară de „pește-iepure” provine de la cei patru dinți puternici, uniți într-o structură asemănătoare unui cioc, care amintește de incisivii unui iepure. Cu ajutorul acestora poate sparge cochilii, tăia plase de pescuit și provoca răni serioase dacă este manipulat necorespunzător.
Deși au fost raportate cazuri de persoane mușcate de acest pește în Grecia și în alte țări mediteraneene, astfel de incidente sunt rare și apar, de regulă, atunci când oamenii încearcă să atingă, să hrănească ori să captureze exemplarele. Specialiștii recomandă să nu fie deranjat și să fie privit de la distanță, la fel ca orice alt animal sălbatic.
Un aspect mai puțin cunoscut este că această specie poate acumula tetrodotoxină, una dintre cele mai puternice toxine naturale cunoscute. Din acest motiv, peștele nu trebuie consumat. Legislația europeană interzice comercializarea speciilor din această familie pentru consum alimentar.
Pentru turiști, mesajul este simplu: bucurați-vă de mare, observați fauna marină cu respect și evitați să atingeți animale necunoscute. Prezența peștelui-iepure nu trebuie să provoace panică, însă reprezintă un bun prilej de a înțelege cum schimbările climatice, transportul maritim și deschiderea căilor de migrație pot modifica biodiversitatea mărilor și oceanelor.
Să nu uităm că marea nu este o piscină, ci un ecosistem complex și viu, pe care îl explorăm cu respect și prudență, ca oaspeți în lumea locuitorilor săi!“.