Fost director din Primăria Târgu Jiu, nevoit să părăsească instituția după ce a fost discriminat și marginalizat

Un fost director din Primăria Târgu Jiu, care a fost discriminat și marginalizat de mai mult timp de către conducerea instituției, a preferat să părăsească județul. Florentina Elena Popescu a decis să părăsească instituția, dar și județul, după o lungă perioadă de conflicte cu actuala conducere a Primăriei Târgu Jiu. Aceasta a ocupat mai multe posturi de director în cadrul unor direcții și servicii din Primăria Târgu Jiu. Florentina Elena Popescu a candidat în anul 2024 la un loc în Consiliul Local Târgu Jiu pe lista PNL.
Aceasta s-a transferat în cadru ANOFM și a transmis un mesaj pe pagina sa de Facebook:
„Există plecări care nu înseamnă doar schimbarea unei adrese.
Există plecări în care îți lași în urmă o parte din inimă.
Astăzi am lăsat în urmă casa în care am trăit, mama, fratele meu, cumnata, nepoții, prietenii, oamenii care mi-au fost aproape și aproape 50 de ani din viața mea.
Am lăsat în urmă și sufletele necuvântătoare pe care le-am iubit atât de mult. Parcă au simțit durerea acestei plecări forțate și au ales să nu-și ia rămas-bun. Animalele SIMT… uneori mai profund decât oamenii. Au plecat toate, deși știau că altcineva urma să le îngrijească. Dragostea adevărată nu are nevoie de cuvinte.
Las în urmă și colegii mei. Oameni extraordinari alături de care am muncit aproape trei decenii. Am împărțit bucurii, necazuri, speranțe și dezamăgiri. Împreună am învățat meserie, dar mai ales omenie.
Vă mulțumesc fiecăruia dintre voi. O să-mi fie dor. Vă voi purta mereu în suflet.
Dar viața nu este alcătuită doar din oameni frumoși…
Îi las în urmă și pe cei care au făcut din răutate o profesie. Pe cei care au confundat puterea cu abuzul, funcția cu aroganța și influența cu dreptul de a distruge oameni.
Astăzi, cineva spune cu satisfacție: „Ați auzit? Am scăpat de nenorocită!”
Nu. Nu ați scăpat de mine. Ați rămas doar singuri cu ceea ce purtați în suflet. Pentru că fiecare om vorbește exact despre ceea ce este.
Un om bun nu își construiește liniștea pe lacrimile altuia. Un om credincios nu rănește, nu umilește și nu se bucură de suferința aproapelui.
Eu nu vă urăsc. Nu am timp pentru ură. Vă las în grija propriei conștiințe și în mâinile lui Dumnezeu, singurul care vede ceea ce oamenii încearcă să ascundă.
Nu am vrut să scriu nimic. Am vrut doar să plec. În liniște. Să închid ușa și să nu mă mai uit înapoi. Dar nici măcar acum nu m-ați lăsat să plec fără să mai aruncați o ultimă piatră.
Eu însă am plecat așa cum am trăit. Pe ușa din față. Cu fruntea sus. Cu demnitate. Cu numele curat. Cu aproape 29 de ani de muncă în slujba oamenilor și a legii. Niciodată nu am fost nevoită să-mi explic cinstea. Niciodată nu am avut alt scop decât să-mi fac meseria corect. Am muncit pentru un salariu, nu pentru privilegii. Am respectat legea chiar și atunci când asta m-a costat liniștea. Și dacă există un lucru pe care nimeni nu mi-l poate lua, acela este conștiința împăcată.
Astăzi începe o altă viață. Las în urmă casa pe care am construit-o cu sacrificii timp de aproape douăzeci de ani. Las în urmă orașul pe care îl iubesc. Dar nu las în urmă iubirea pentru el.
Capitala României mi-a deschis brațele. Acolo sunt suficientă. Acolo sunt apreciată. În schimb, în orașul meu am auzit că „nu mai este loc pentru mine”, că sunt „inutilă”. Cu siguranță nu eram inutilă. Poate că eram doar incomodă. Incomodă pentru cei care se tem de lege. Pentru cei care se tem de adevăr. Pentru cei care se tem de oamenii care nu pot fi cumpărați.
Să nu uitați însă niciodată un lucru. Orașul acesta este și al oamenilor cinstiți. Și pentru ei voi continua să lupt. De oriunde mă voi afla. Ne vom revedea. În 2028.
Atunci voi privi din nou spre voi și voi spune, în fața tuturor, adevărul. Nu cu ură. Nu cu răzbunare. Ci cu dovezi, cu demnitate și cu aceeași credință care m-a ținut în picioare în toți acești ani.
Nu sunt învinsă. Nu plec alungată. Plec pentru că am ales viața înaintea răutății. Plec pentru că sufletul meu merită liniște. Plec pentru că Dumnezeu deschide uși pe care oamenii încearcă zadarnic să le închidă.
Iar celor care au crezut că au câștigat le spun doar atât: Nu vă grăbiți să sărbătoriți. Istoria are răbdare. Adevărul are memorie. Iar dreptatea, chiar dacă vine târziu, nu greșește niciodată adresa.
Mulțumesc tuturor celor care m-au iubit, m-au respectat, m-au încurajat și au plâns alături de mine. Voi sunteți adevărata mea bogăție.
Iar celor care au încercat să-mi frângă sufletul… Vă iert. Dar nu voi uita niciodată lecția pe care mi-ați oferit-o.
Plec cu bagajele pline de amintiri, cu sufletul greu, dar cu fruntea sus. Și asta este victoria pe care nu mi-o poate lua nimeni“.
Nu este singurul funcționar din cadrul Primăriei Târgu Jiu care a fost nevoit să plece în București, pentru a-și putea desfășura activitatea.