„Biserica haiducilor“ a existat într-un sat din comuna Arcani. Lăcașul de cult a fost denumit în acest fel deoarece în fiecare an, la slujba de Înviere venea o ceată de haiduci, care lăsa un ban din aur.
„Legenda ne dezvăluie cum în fiecare an, în Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor, aici participau la Slujba de Înviere şi o ceată de haiduci. Aceştia legau caii de copaci, luau Sfintele Paşti, în mare grabă, înaintea sătenilor, astfel că nu mai respectau obiceiul locului de a lăsa pe cei mai în vârstă, pe linie bărbătească, să treacă primii la miruit“, arată istoricul gorjean Gabriel Sarcină.
Un ban din aur, cadoul făcut de haiduci
Haiducii lăsau cadou bisericii, la plecare, un ban din aur. „Cum toţi oamenii locului, participanţi cu mic cu mare la bucuria Învierii Domnului, lăsau în dar un ou roşu, răzvrătiţii noştrii lăsau câte un ban de aur (!), de fiecare, după care încălecau şi plecau în goana cailor, cel mai probabil pentru a nu fi prinşi de poteră“, menţionează istoricul.
Lăcaşul de cult a fost ctitorit la jumătatea secolului al XVIII-lea. „Unele izvoare istorice ne atestă cum, în arealul actualei comunei Arcani-Gorj, a fost ctitorită, în anul 1743, Biserica haiducilor. Era poziţionată în proxima vecinătate a râului Jaleş, pe partea dreaptă a acestuia, însă la poalele pădurii Hârgot, care cobora până la apă. Ctitori au fost: Constantin Drăghici şi Dina Dănescu. Mai târziu, pe la 1835, lăcaşul de cult a fost restaurat cu sprijinul pitarului Drăghiceanu Hârgot, a boierului Răducan Sărdănescu, Nicolae Mazilu ş.a.“, a relatat Gabriel Sarcină.