Covoarele oltenești fac parte din patrimoniul nostru cultural, fiind țesute la început acum zeci și zeci de ani de femeile din mediul rural. Tehnica tesutului, a vopsitului firelor de lână, a modelelor țesute pe covoare sunt moștenite din generație în generație, de la mamă la fiică. Acum, în secolul vitezei și al lucrurilor efemere, meșterii populari sunt cei care păstrează aceste tradiții, Mihaela Văcariu din Topești-Tismana fiind unul dintre ei!
Mihaela Văcariu este unul dintre cei mai buni meșteri populari din Tismana. Țese de când era copil, căci a învățat meșteșugul de la mama sa, care lucra la Arta Casnică Tismana. Și acum își amintește cu mândrie despre felul în care clienții vorbeau despre mama sa: „Îi spuneau că este maestră în arta covorului oltenesc!”. Când Școala Populară a avut nevoie de meșteri, Mihaela Văcariu s-a alăturat proiectului și acum le predă meșteșugul copiilor din orașul Tismana. „Învăț și copiii să păstreze tradiția în continuare, inițiez tinerii în arta țesăturilor oltenești, în special în cea a covorului oltenesc. Sunt țesături de lână, care sunt o valoare, făceau parte din zestrea fetelor de la țară. Cred că fiecare tână care plecaă din casa părintească vrea să aibă amintire un astfel de covor, țesut cu dragoste de mamă sau de bunică. Este foarte scump, însă munca este pe măsură. Noi îl promovăm cu ajutorul Școlii Populare de Artă. (…) Nu îmi prea place să vând ceea ce lucrez, dar am covoare date în străinătate și în țară. Merg la toate târgurile și expozițiile de profil, în țară, dar și peste hotare. Un preț mediu este de 500 de lei metrul pătrat”, a explicat Mihaela Văcariu.
Inițiază 25 de elevi în tainele țesutului
Câteva dintre modelele originale ale covoarelor oltenești sunt stâlpul, colții de lup, modele florale etc. Meșterul popular Mihaela Văcariu are și acasă o cameră unde lucrează, unde și-a montat un gherghef pe care l-a moștenit de la mama sa. Lucrează mereu cu drag, relaxându-se când face covoare. Țesăturile sale au ajuns în casele străinilor, care apreciază foarte mult arta casnică oltenească. A vândut covoare românilor plecați în Statele Unite ale Amaerici sau în țări din Europa. „Covorul oltenesc are o ornamentație vegetală în general, dispuse orizontal, în rânduri dese. Se mai folosesc motivele cu oameni, animale, motive figurale, care se interpun în cel vegetal. Se mai folosesc motive geometrice, pe margine și bordură. În covoarele mari predomină rombul. Culorile sunt de o gamă variată și trebuie puse în așa fel încât să nu deranjeze ochiul. Folosim fire vopsite cu plante, nimic chimic. Pentru modelele de pe covor mai am planșe acasă, dar necesită și existența imaginației. Când țeși o floare, un mac, trebuie să îl faci asemănător cu cel din realitate. Se lucrează greu! Lucrez șase opt ore pe zi la un covor mare, pe care îl termin și în două luni. Lâna o iau de la ciobani și merg la mașină, la darac, o vopsesc dacă este nevoie, dacă găsesc lână neagră, albă, seină, nu o mai vopsesc cu nimic. Vopsesc cu ceai, frunze de ceapă, culori care nu iasă. Oamenii sunt interesați de aceste produse tradiționale. (…) Am 25 de elevi la Topești, la SPA. Am copii mici de grădiniță care vin să vadă cum se lucrează. (…) Mie îmi place să lucrez covoare unicat, nu în serie”, a spus femeia.
• Mihaela Floroiu (autor)