Schitul Locurele, aflat la câțiva kilometri distanță de mănăstirea Lainici a fost întemeiat la jumătatea secolului XIX, în urma unei viziuni avute de un călugăr de la mănăstirea Tismana.
„Schitul Locurele a fost întemeiat de doi preoți din Târgu Jiu, pe nume Constantin Cartianu și Costache Lupu Stolojan, pe la jumătatea secolului XIX. Potrivit unei legende, preotul Lupu Stolojan, ajuns la bătrânețe şi rămas văduv, s-a hotărât să se călugărească. Inițial, a mers la mănăstirea Tismana, unde a fost călugărit cu numele Luca. Acolo a primit ascultarea de a sluji la schitul Cioclovina de Sus. Pe data de 6 august 1849, părintele Luca a plecat de la schit spre mănăstirea Tismana. Pe drum i s-a arătat o lumină albă, iar un glas i-a spus să meargă până la un râu mare dinspre răsărit, iar la muntele Gropul să ridice un schit. După ce s-a spovedit şi s-a sfătuit cu duhovnicul şi cu stareţul, părintele Luca a înţeles că vedenia a fost de la Dumnezeu şi a plecat să caute acel loc şi să facă ce i se poruncise. După o noapte de odihnă la schitul Lainici, a pornit din nou în căutare. Pe o cărare a întâlnit un copil cu câteva oi și l-a întrebat unde duce oile la păscut. Copilul i-a răspuns că sunt mai sus nişte „locurele” într-o poiană largă. Tot de la copil a aflat că muntele pe care se afla poiana se numește Gropul. Atunci a înţeles că acesta era locul unde i se poruncise să înalţe un schit. Părintele Luca s-a întors acasă, a vândut partea de avere pe care o mai avea şi a cumpărat poiana de la Locurele. Apoi, între anii 1850 și 1852, ajutat de un alt preot, Constantin Cartianu, a construit o biserică de lemn şi câteva chilii. Ulterior, părintele Constantin Cartianu s-a călugărit şi el la schit, cu numele Cleopa.
Preotul profesor dr. Nicolae C. Buzescu a reținut o altă variantă a începuturilor schitului așezământului Lainici. Potrivit acestuia, preoții Constantin Cartianu și Costache Lupu Stolojan încă nu deveniseră călugări atunci când au întemeiat schitul. Pentru a-și putea întreține familiile numeroase, cei doi creșteau porci, pe care vara și toamna îi scoteau la jir până prin hotarele mănăstirii Lainici. Și pentru că duminicile și sărbătorile îi apucau de multe ori prin munți cu turmele de porci, ei s-au gândit să ridice un schit în acele părți pentru a putea sluji sfintele slujbe atunci când erau plecați departe de casă. Astfel, în anii 1850-1852, ei au cumpărat poiana Locurele, cu o suprafață de 6-8 hectare, pe care au construit un schit de lemn, cu biserică și chilii. În anul 1855, ce doi preoți au rămas văduvi și au decis să se călugărească și să-și petreacă restul zilelor la schitul Locurele. Astfel, Constantin Cartianu a devenit monahul Cleopa, iar Costache Lupu Stolojan monahul Luca“, se arată pe pagina de Facebook Oltenia Mânăstirilor.