S-a terminat greva, vine mitingul PSD, greviștii ajunși la capătul puterilor au semnat un simulacru de acord, care nu prea spune mare lucru, un grevist este acuzat de sindicaliștii din tabăra opusă că a fost la serviciu și după masa la protest, ministru Energiei anunță că nu mai sponsorizează sportul, dar de fapt e cotizația de membru fondator și tot așa. E greu să discerni cine are dreptate sau care este adevărul în toată această nebunie.
Câteva lucruri nu înțeleg. De ce brusc, după ce a fost înlocuit Ciurel și a venit „Ciobo“, era să spun Grigorescu, se tot vorbeșe de perspectiva falimentulu, de faptul că societatea se află într-o situație financiară foarte grea, că trebuie să facă restructurări, fără de care nu poate rezista, într-un cuvânt că totul se prăbușește. Nu sunt un susținător al lui Ciurel și am dezaprobat modul lui de a conduce, mânat de niște vendete, care în cazul unui adevărat manager nici nu ar fi fost luate în calcul, și a intrat în niște combinații periculoase cu niște foști parteneri de afaceri.
S-a tot vorbit despre pierderi, dar cum poate să reziste o unitate economică atunci când înregistrează pierderi, pentru că oricine care are de primit bani poate cere intrarea în procedura falimentului. Cum a reușit CEO să plătească la zi toate taxele și impozitele la bugetele locale și de stat, toate sumele către furnizori, pentru că în caz contrar ar fi cerut intrarea în faliment, dacă unitatea are pierderi și nici nu privește subvenții de la stat? Cum rezistă? Ceva este putred… Să fie oare vorba de faptul că pierderile sunt doar pe hârtie, pentru că veniturile din activitatea de exploatare sunt pe plus, că datoriile trecute la capitolul venituri generează anumite impozite de achitat?
Să revenim la problema rentabilității. Câți bani achită CEO la bugetul de stat și la bugetele locale? Vă asigur că vorbim de sume uriașe, care pot fi folosite la plata pensiilor a mii sau zeci de mii de bătrâni sau la construcția de autostrăzi. Deci, statul iese în avantaj din toată acestă poveste. Cu ce se alege județul în care se desfășoară această activitate de extracție a cărbunelui? Unele localități au o visterie plină, pentru ca primarii să se arunce bani în stânga și-n dreapta pe tot felul de tâmpenii. Dar cu ce se aleg oamenii, care trăiesc într-un județ mutilat la propriu de excavatoarele care au mutat dealurile, dar și sufletele oamenilor. Am stat de vorbă cu oameni care au fost nevoiți să plece din locurile și mi-au mărturisit că s-au îmbolnăvit. Gorjenii mai primesc praful de cărbune sau fumul de la cele două termocentrale, natură strâmbată de excavatoare, oameni morți în accidente de muncă etc. Una dintre formele de recompensare pentru aceste „daruri“ era susținerea activității sportive, care aduce unele satisfacții. În toată lumea, companiile de acest fel au un buget mare alocat susținerii unor proiecte sociale sau a unor activități cultural-educative și sportive. Poate să vadă tehnocratul Grigorescu ce sume alocă Petrom, care a înregistrat pierderi anul trecut, pentru proiecte sociale, de genul Țara lui Andrei. Dar, dintr-o dată, compania energetică a ajuns mai feroce decât orice altă firmă capitalistă. Să ne întoarcem la zicala că dacă vrei să scapi de un câine, adu-l în Gorj ca să moară de foame?