Scriitorul și publicistul gorjean Alexandru V. Alexandru s-a stins din viață, marți 19 aprilie, la vârsta de 80 de ani.
Alex Alexandru, așa cum își semna cărțile sau articolele din ziarele locale, a activat în special la publicația „Opinia“, una dintre cele mai apreciate după 1990, dar a colaborat și cu alte ziare locale.
Trupul neînsuflețit al lui Alex Alexandru va fi depus, în cursul zilei de miercuri, la Capela Eden, iar înmormântarea va avea loc joi, 21 aprilie.
„De puține momente, am aflat cu multă tristețe despre dispariția prolificului jurnalist și scriitor, Alex. Alexandru(1941-2022), un om de mare calitate pe care l-am cooptat cu mult drag în colectivul prestigiosului săptămânal gorjean ,,Opinia”, din anii 1992-2000, unde a publicat sute și sute de materiale captivante.
Somn ușor în veșnicia împărăției celeste, nea Sendy!“, a transmis publicistul Dorin Brozbă.
Una dintre ultimele poezii publicate de Alex Alexandru pe pagina sa de Facebook a fost ca o prorocire:
A venit…
A venit cum vine ploaia,
Blândă, caldă, ca o boare,
Începând să schimbe foaia
Chiar din ziua următoare.
Mă duceam la câte-o fata,
Ca tot omul, la nevoie ,
Aspră și încrâncenată
Zicea…pas, că nu e voie !
La o bârfă, la o bere
Cu prietenii mai vechi,
Glasul ei ca de muiere
Mă lovea peste urechi:
Stai în casă că răcești
Și din nou îți curge nasul,
Că prieteni mai găsești,
Iar ca ăștia-s la tot pasul.
Dacă vreau să beau un șpriț,
Toată-i doar o gălăgie,
,,Tu incheie-te la… șliț
Că răcești la … prăvălie !”
Și un fum aș vrea din pipă,
Zic aseară după cină,
,,Cu tutunul e risipă…
Și te duce la ruină !”
A zis dânsa către mine
Fluturându-mi pe la nas
O cutie de praline
Cu miros de…ananas.
Trece timpul și trec anii,
Sunt cu ea și ea cu mine,
Amândoi ca și dușmanii
Și la rău, dar și la bine.
Aș pleca și eu la mare,
Zic în vara ce trecu,
,,E un fel de întrebare ?”
Zise dânsa și… tăcu.
Da, întreb și eu ca Mucea
Care geme sub papuc
Și care își duce crucea
Într-un fel de balamuc !
,,Mă consideri o povară
Sau un jug care te-apasa ?
Zici că viața e amară
De când suntem într-o casă?”
Da, întreb așa și eu…
Amărât și plin de jale,
Fără nici un Dumnezeu
Sub papucul dumitale,
Vreau la munte sau la mare
Și în Deltă printre plauri,
Vreau cu fete la plimbare
Și aiurea pe coclauri !
,,Omule, se vede treaba”
Zise dânsa printre dinți
,,Te povățuiesc degeaba
Dacă ți-ai sărit din minți „
,,Eu sunt Bătrânețea dată,
La poruncă, doar la unii,
De prostime blestemată
Laolaltă cu nebunii!”
O să plec, te las cu bine,
Că de ieri, pe lângă casă,
UNA întrebând de tine ,
Dă cu gresia pe … coasă!”
