Gheorghe Tătărăscu şi soţia sa, Arehia, pot fi consideraţi ctitorii judeţului Gorj, pentru că o serie de obiective culturale şi economice deosebit de importante au fost realizate cu sprijinul sau la iniţiativa celor doi.
„Doamna A. Tătărescu a avut inspirația de «a îmbogăți arterele orașului» nostru cu „(…) Calea Eroilor, care [lega] cazărmile regimentelor gorjene, în linie dreaptă cu malul Jiului, acel mal pe care – acum 21 de ani (14 Octombrie 1916) – copiii, femeile și bătrânii Gorjului au ținut piept puhoaielor” dușmane.
Inspirată a fost doamna A. Tătărescu și atunci «(…) când a botezat, așa de simbolic noua stradă – CALEA EROILOR – la al cărei cap, pe punctul cel mai înalt al orașului nostru, va străjui, de-a pururea COLOANA RECUNOȘTINȚEI, față de eroicele fapte ale celor căzuți pentru Țară, Tron și Rege!».
La fel de inspirată a fost doamna A. Tătărescu și atunci când l-a convins pe magul Brâncuși să ridice la Târgu Jiu capodoperele sale, atât de râvnite, azi, de marile capitale europene și nu numai: „Masa tăcerii”, „Poarta sărutului” și „Coloana infinitului”.
Tot atât de inspirată, însă din postura de președintă a Ligii Femeilor Române-filiala Gorj, a fost doamna A. Tătărescu și atunci când s-a implicat în ridicarea unor edificii publice ori sprijinirea unor persoane din urbea târgujiană sau din întregul județ. Iată câteva exemple:
– „(…) muzeul din parcul orașului, cu care a cheltuit peste un milion și care rămâne proprietatea Primăriei;
– a contribuit într-o foarte largă măsură la strângerea fondurilor necesare construirei Școalei Primare Mixte din Târgu Jiu și a celor două săli în care funcționează atelierele;
– a contribuit la construirea Bisericii „Sfinții Apostoli” (peste 150.000 lei);
– a construit monumentul Eroinei Neamului „Ecaterina Teodoroiu” (peste 600.000 lei);
– a învățat și a dat putință la peste cinci sute fete sărace din orașul nostru să-și câștige în mod onorabil existența;
– obținerea gratuită a fierul și cimentul necesar pentru construcția Cimitirului de Onoare din Târgu Jiu”.
Noi, la rândul nostru, am fi eminamente lipsiți de inspirație (!) dacă nu am recunoaște meritele doamnei Arethia Tătărescu. Ba mai mult, am fi de-a dreptul caduci și epigonici. Au contraire, cu voce tare, cu toții ar trebui să zicem: recunoștința noastră veșnică, Distinsă Doamnă!“, a menţionat istoricul Gabriel Sarcină.