Romina Vieru, eleva poetă de la Liceul Teologic. „Utopii”-ultima sa creație

Este elevă în clasa a IX-a la Liceul Teologic din municipiul Târgu-Jiu și pe viitor visează să devină psiholog criminalist sau magistrat. Știe că va avea mult de muncă pentru a își putea îndeplini acest vis și este hotărâtă să învețe foarte bine de-a lungul anilor de liceu. În urmă cu doi ani de zile, eleva Romina Vieru a început să scrie versuri, poeziile sale fiind din ce în ce mai bune și mai profunde.

Spune că sursele de inspirație le găsește în jurul său, în viața de zi cu zi, în ceea ce simte, ceea ce își dorește.  Ca orice poet care vrea ca versurile sale să fie bune, Romina petrece mult timp citind, printre cărțile preferate fiind cele ale lui Mihai Eminescu, Ion Minulescu, Ana Blandiana, George Bacovia sau Nichita Stănescu. Nu citește doar poezie, ci și proză. „În afară de poezie, iubesc romanele clasice, dar și cele actuale. Mai scriu și scurte texte epice și diferite descrieri. Ca surse de inspirațtie folosesc tot ce mă înconjoară. Poeziile reprezintă exact ceea ce simt. Pentru mine, poezia e o parte din suflet, sentimentele mele metamorfozându-se în versuri”, spune adolescenta. Crede în prietenie și a reușit ca o dată cu începerea liceului să își facă noi prieteni! Romina este un copil cald, prietenos, plin de visuri și idealuri de la care nu vrea să se abată. „O prietenie adevărată este rară. Energia pe care o oferi lumii este aceea pe care o primești. Cu toate acestea există posibilitatea ca în adeolescență să fie puse bazele unei prietenii pe viață, atunci când există pasiuni comune, susținere, încredere și respect. O prietenie se referă la momentele fericite, dar și triste petrecute împreună (…) prietenii adevărați sunt cei care așteaptă și nu pleacă niciodată”, a spus Romina Vieru.

 

Utopii

 

De Romina Vieru

 

Dac-ar ploua cu gânduri

Despre tine

Mi-ar inunda lumea și trupul,

Mi-ar trece șuvoaie

De lacrimi pe obraji

Și ar tuna și-ar fulgera durere.

Pe malul mării-nsângerate te aștept

Când soarele se-ascunde ca să rămânem singuri,

Să ne privim o clipă

Și să mă strângi la piept.

Să te citesc cu patos,

Nu iarăși printre rânduri,

Să te respir,

Să te iubesc

Nu doar în gânduri…

Să alergăm prin valurile vii

Cu ale noastre suflete ucise

De așteptări, de dor și de durere,

Către vise.

Să te stropesc cu picuri de iubire

Pe suflet,

Pe inima, pe buze,

Să mă arunci în valuri și să împletim fire

Din părul unor muze.

Să-mi fie inima corabie,

Iar tu să îi fii căpitan

Și să plutim pe mări în libertate,

Departe de tot haosul urban.

Să stăm sub cer cu stele nopți de-a rândul

Și pentru-a mia oară să-ți șoptesc,

În liniște, când adie doar vântul că…

Te iubesc.